Legatura timpurie dintre mama si copil (II)

Procesul pe care il necesita adaptarea la rolul de mama este unul foarte complex si, adesea, anevoios. El este influentat nu doar de schimbarile fizice si hormonale, ci si de istoricul familial si emotional al viitoarei mame.

In timpul sarcinii, modificarile hormonale contribuie la o sensibilitate crescuta si la o oarecare instabilitate emotionala – femeile plang mai usor, de exemplu, si resimt diverse stari mult mai pronuntat decat pana in acel moment. In plus, constientizarea treptata a faptului ca urmeaza sa aduca pe lume un copil o face pe mama sa devina mai protectoare si mai tematoare in ceea ce priveste posibilele pericole (propria sa stare de sanatate, pe de o parte, dar si mediul sau de viata, pe de alta parte).

Acestor lucruri li se adauga imaginea pe care femeia o are despre maternitate si care este strans legata de felul in care mama ei s-a raportat la propriul copil si experienta acesteia per ansamblu. De exemplu, chiar daca acest lucru nu este verbalizat in mod explicit, un copil nedorit va simti acest lucru, iar mai tarziu durerea sa se va reflecta si in comportamentul lui de parinte. In acelasi mod, o femeie a carei mama a suferit o trauma in timpul sarcinii (cum ar fi un accident care a pus in pericol sanatatea sa si a copilului) se va simti cel mai probabil foarte anxioasa in legatura cu posibilele pericole din jur.

Lunile de sarcina sunt o perioada de ”cunoastere” pentru mama si copil – femeia constientizeaza treptat prezenta copilului si incepe sa comunice cu acesta, creand deja o legatura intre ei. Pentru anumite mame este insa dificil sa stabileasca o legatura stransa cu copilul in timpul sarcinii.  Aici, motivele pot varia – uneori, este vorba despre obstacole emotionale (depresie sau anxietate), probleme in propria relatie cu parintii (in special cu mama), alteori, este vorba de un istoric dureros (pierderea unei sarcini). In aceste cazuri, este foarte importanta intelegerea acestor emotii si adresarea lor intr-un mod sanatos (adesea se recomanda psihoterapia), pentru a nu le lasa sa interfereze cu propria legatura cu copilul.

Distribuie acest articol:



Autor: