Tratamentul traumei 

Cum scriam in materialele anterioare, trauma nu afecteaza doar viata victimei, ci si pe cea a oamenilor apropiati. Uneori, pentru ca are un impact negativ asupra capacitatii de a functiona si relationa, cei din jur se pot si ei simti respinsi sau lasati pe dinafara, neputinciosi pentru ca nu pot ajuta persoana draga. Exista multe situatii in care si acestia apeleaza la forme de consiliere psihologica, pentru a-si dezvolta abilitatile de coping si pentru a putea sa sprijine persoana apropiata intr-un mod sanatos, avand, in acelasi timp grija de ei insisi.

De la caz la caz, procesul de recuperare dupa trauma poate fi mai lin odata cu trecerea timpului, insa este unul adesea indelungat. Este important ca cel afectat sa nu se izoleze: sa caute sa pastreze micile obiceiuri care il relaxeaza/destind, sa isi acorde siesi grija si atentie (de la pastrarea unui stil de viata sanatos, activ, la mici gesturi de compasiune catre propria persoana). Sprijinul terapeutic este si el important in aceasta perioada. Terapia cognitiv-comportamentala, de exemplu, recomandata in multe astfel de situatie, ajuta la procesarea emotiilor si a credintelor despre evenimentul traumatic, dar si a felului in care sunt ele gestionate. De exemplu, o tehnica des folosita este aceea de a incuraja persoana sa scrie, ca intr-un fel de jurnal, despre desfasurarea evenimentului, apoi despre senzatiile resimtite in corp si a emotiilor traite.

Practic, aceasta urmareste ca victima sa isi constientizeze gandurile si sentimentele cu privire la experienta respectiva. Ele sunt adresate numai in masura in care aceasta simte ca este confortabila cu a le verbaliza sau analiza – terapeutul nu va ”forta” niciodata accesul catre o o rana profunda, pentru ca aducerea sa in lumina atunci cand pacientul nu se simte pregatit sa o faca nu este in niciun caz benefica.

In multe cazuri, terapia individuala este sustinuta si cu terapie de grup, la care iau parte persoane cu experiente similare. Cu ajutorul acesteia, cei afectati se pot exprima alaturi de oameni care inteleg foarte bine emotiile si trairile lor, fara a se simti judecati sau condamnati. In plus, ce e important de subliniat este ca uneori, oamenii se pot simti vinovati crezand ca starea lor interioara e o ”povara” pentru cei din jur, asa incat sunt retinuti de la a o impartasi cu cei apropiati. De aici si o disponibilitate mai mare, poate, pentru impartasirea ei in cadrul terapiei de grup.

Speram ca aceste informatii sa aduca mai multa lumina asupra felului in care trauma se manifesta si functioneaza – pentru a afla mai multe despre tratamentul sau, te invitam sa ne scrii la contact@cepsi.ro.

Distribuie acest articol:



Autor: