Trauma psihologica apare in urma unui eveniment violent sau care ameninta viata cuiva. Ea se poate instala de la varste foarte fragede (poate fi vorba inclusiv de episoade traite in copilaria timpurie, pe care nici nu ni le amintim constient). O trauma ar putea fi reprezentata de pierderea unui parinte, de un accident grav sau de o despartire de cuplu (dar nu se rezuma doar la astfel de exemple – este profund subiectiva, fiind o reactie personala, care ar fi cu siguranta diferita in cazul altcuiva).
Practic, persoanele afectate se pot simti coplesite de stresul resimtit, de lipsa sigurantei proprii sau a celor din jur, astfel incat calitatea vietii le este profund afectata. In plus, experientele traumatice sunt, intr-o anumita masura, retraite zilnic: fie isi amintesc aproape constant de ceea ce li s-a intamplat, fie cei mai mici stimuli declanseaza emotiile simtite si reactiile avute atunci cand s-a intamplat episodul traumatic.
”Simptomele” traumei pot include: anxietate, depresie, confuzie, dificultati de cognitie sau concentrare si inabilitatea de a se relaxa, probleme cu somnul (inclusiv insomnii sau cosmaruri), probleme cu stomacul. De asemenea, pot exista tendinte de izolare, iritabilitate, sentimente de vinovatie, rusine sau de detasare. Aceste schimbari emotionale si comportamentale pot fi observate si organic, la nivelul creierului, cu ajutorul RMN-ului, de exemplu – apar modificari in structura si functiile creierului.
In cazul copiilor, reactia la trauma se poate manifesta in moduri diferite – una dintre ele este regresia. Practic, copilul revine la un comportament pe care l-a avut la o varsta mult mai mica: de exemplu, poate urina in pat, revine la folosirea suzetei, refuza sa se mai imbrace singur sau sa mai stea in absenta unuia dintre parinti. Alteori, copilul poate crede ca intreaga vina pentru evenimentul traumatic ii apartine.
O buna parte dintre persoanele care au trait o trauma (indiferent de varsta) nu primesc ajutorul de care au nevoie, asa ca felul in care proceseaza acest lucru poate fi unul distructiv:
- Abuz de substante (alcool, tigari, droguri)
- Izolare sociala
- Inabilitatea de a cultiva relatii de cuplu sanatoase sau relatii sociale
- Atitudine ostila
- Disfunctii sexuale
- Comportamente autodistructive, impulsivitate, inabilitatea de a-si controla reactiile
- Tulburari alimentare
- O schimbare radicala a sistemului de valori si credinte care ghidau persoana respectiva pana la acel punct
Vom explora complexitatile traumei prin intermediul noii noastre mini-serii, pe care o vom posta sub forma de articole de blog.