Daca in materialul anterior am vorbit despre manifestarile si cauzele tulburarilor de alimentatie, in acest articol vom discuta pe larg despre cum pot fi ele prevenite sau, in cazul in care ele apar, cum pot fi tratate.

Pentru parinti, contributia lor la preventia aparitiei acestor tulburari alimentare este destul de importanta. Porneste de la climatul emotional in care se desfasoara familia din care face parte adolescentul, educatia catre un stil de viata sanatos, catre acceptare si incredere in sine, dezvoltarea unei imagini de sine sanatoase, pana la observarea aparitiei unor comportamente alimentare nesanatoase si interventia necesara, sustinerea de-a lungul procesului de combatere si de prevenire a recaderilor.

• Concentrati-va pe a le transmite ce inseamna un stil de viata sanatos si mai putin pe problema greutatii. Implicati-va activ, facand miscare impreuna, gatind si pregatind masa, vorbiti despre excese, dar mai ales despre nevoi emotionale care conduc „din umbra”la aparitia unor comportamente alimentare deviante.
• Evitati sa le transmiteti copiilor propiile griji sau nemultumiri privind propria greutate sau infatisare. Daca sunteti interesati de anumite diete, verificati-le inainte cu un specialist.
• Vorbiti-le in schimb despre imaginea sanatoasa de sine si incercati sa limitati, pe cat posibil, accesul la media care promoveaza excesiv imaginea corpului „perfect”.

In egala masura, este bine sa ne amintim si faptul ca si persoanele adulte se afla intr-un proces continuu de schimbare si evolutie, chiar daca acestea sunt mai lente decat la adolescenta. Schimbarile nu sunt intotdeauna simple sau usor de inteles. Fiti asadar un sprijin pentru copilul adolescent si evitati sa deveniti o presiune suplimentara! Ajutati-l sa se inteleaga si sa se iubeasca, primind iubirea neconditionata pe care o merita. In acest fel, ii va fi poate mai usor sa se simta acceptat si nu va simti nevoia sa supracompenseze prin alimentatie sau printr-un orice alt tip de comportament distructiv. Preventia si cultivarea unui stil de viata sanatos, atat din punct de vedere emotional, cat si fizic, este extrem de importanta – mai ales in aceasta perioada considerata „dificila”, dar care este plina de experiente cu sens pentru adolescenti.

Tratamentul tulburarilor de alimentatie si rezultatele obtinute

In cadrul tulburarilor alimentare, obiectivele pe termen lung constau in reinstaurarea unor obiceiuri alimentare sanatoase, a unei greutati normale, a echilibrului electrolitic si al lichidelor, dar mai ales a unei perceptii realiste asupra imaginii corporale. Unele dintre aceste interventii se fac cu ajutorul unui medic nutritionist, altele in cadrul unui proces terapeutic, fie ca terapie individuala, fie ca participant intr-un grup specific cu aceeasi tematica.

Pentru anorexie, primul obiectiv al tratamentului consta in a-l determina pe adolescent sa manance si sa castige in greutate – obiective greu de atins din cauza convingerilor acestuia cu privire la corpul sau. In functie de varsta adolescentului, de multe ori se recomanda o terapie de familie in care parintii preiau controlul asupra tiparelor alimentare ale copilului lor, dar ii si ofera suportul necesar schimbarilor sanatoase si de durata. Uneori este nevoie de interventie si spitalizare, in cazuri de malnutritie grava si impotrivire la tratament, iar dupa stabilizare se trece la tramentul in ambulatoriu si terapie individuala.

Terapia cognitiv comportamentala, care urmareste sa modifice imaginea deformata a corpului si recompenseaza mancatul cu privilegii, cum ar fi permisiuni treptate si gratificatii acordate, face si ea parte din tratament, cu rezultate bune. Alt obiectiv important este dezvoltarea unor relatii interpersonale sanatoase care sa conduca la ameliorare si sa previna recaderea, a unor convingeri despre sine sanatoase.

Bulimia se trateaza cel mai bine cu terapie cognitiv-comportamentala. In cadrul acesteia se tin jurnale zilnice ale tiparelor alimentare si sunt invatati modalitati de a evita tentatia mancatului compulsiv. Psihoterapia individuala, de grup sau de familie ii poate ajuta atat pe cei care sufera de anorexie cat si pe cei cu bulimie, de obicei dupa ce simptomele initiale au fost tinute sub control, prin terapie comportamentala. Uneori este nevoie de tratament antidepresiv, din cauza riscului de depresie sau sinucidere, acesta combinandu-se deseori cu psihoterapia, pentru rezultate mai bune.

In cazul adolescentilor, avand in vedere nevoia lor de autonomie, acestia ar putea refuza tratamentul si interventia familiei si s-ar putea sa aiba nevoie mai mult de un mediu institutional, insa participarea familiei si implicarea activa sunt foarte necesare. Ajutorul acordat acestora trebuie adaptat pe nevoile lor de dezvoltare, care sunt diferite de ale adultilor.

Rata de recuperare atat in cazul anorexicilor cat si a bulimicilor este mare, aproape jumatate din persoanele care sufera de anorexie se recupereaza pe deplin, insa o treime renunta la tratament inainte sa atinga greutatea potrivita.

In cazul bulimiei, rata recuperarii este in medie de 30-50% dupa terapie congnitiv-comportamentala si multi alti pacienti prezinta ameliorari.