A fost odata ca niciodata… A fost odata demult, dar nu prea demult, o soricica mica si draguta. Avea blanita curata, era fericita si jucausa. Soricica aceasta era casatorita cu un soricel foarte muncitor, care muncea din zori si pana in noapte ca familia lui sa fie fericita si sa aiba de toate. Pentru ca cei doi aveau si doi soricei-mititei: Soricica-frumusica si Soricel -cel-mititel. Ei erau Familia Roademult.
Cat era ziua de mare, Mama Soricea ii ingrijea si ii iubea pe cei doi soricei mititei, caci pentru ea nimic nu era mai important pe lume!
Dar, de cand cei doi soricei au aparut in familia Roademult, in inima si in mintea mamei lor au inceput sa rasara tot felul de intrebari, de dorinte si de asteptari legate de viitorul puilor ei. Si asa, incet-incet, Mama Soricea a facut cunostinta cu Doamna Fricosica, o pisica rea si inspaimantatoare care vorbea despre moarte si despre cum ar putea ramane singuri pe lume puii soricei. Doamna Fricosica aparea cand voia ea si o facea pe Mama Soricica sa-i fie frica de viitor, si astfel nici prezentul nu mai era asa de fericit.
Asta pana intr-o zi in care isi dadu seama ca este nevoie sa stea de vorba cu aceasta Fricosica, pentru a intelege ce relatie are cu ea. Asa ca, intr-o seara cand o simti ca se apropie, in loc sa se ascunda, ca de obicei, ii iesi in intampinare si-i spuse, adunandu-si tot curajul:
-Buna seara! Eu sunt Roademultuleasa, tu cine esti?
-Eu sunt Frica ta cea mai mare, aceea ca vei muri si puii tai vor trai o viata lipsita de iubire neconditionata.
-Si, de ce ai venit acum? De ce ma tot cauti si nu imi dai pace? – ii spuse biata soricica tremurand, dar incercand sa inteleaga.
-Vin pentru ca tu ma chemi. Vin atunci cand nu te multumesti cu prezentul si te uiti in viitor cu teama, cand te lasi coplesita de ganduri, atunci cand uiti ceea ce stii, raspunse Frica.
-Dar, ce stiu eu si te-ar putea face pe tine sa pleci? – mai intreba soricica. Pentru ca, trebuie sa o spun, nu ma simt bine atunci cand vii. Ma simt slabita, mica si inspaimantata, simt ca imi fuge pamantul de sub picioare. Si mi-ar placea sa nu ma simt asa. Deci, ce stiu eu si te-ar putea face sa pleci?
-Gandeste-te… uita-te in sufletul tau si spune ce simti in legatura cu puii tai, cu familia ta, spuse Frica.
Mama Soricea se gandi putin la ce o invita Frica si apoi, cu glasul tremurand, zise:
-Ce simt?…ce stiu?… Hm…Simt ca dragostea mea e lucrul pe care il primesc si il vor primi toata viata fara sa fie nevoiti sa dea nimic in schimb. Stiu ca voi incerca sa le fiu alaturi pentru a le fi mai usor in viata. Stiu ca le-am iertat deja toate greselile pe care le vor face vreodata, ca ii iubesc si…
– Ok, ok, asa gandeste fiecare mama, si e oarecum firesc. DAR, sa zicem ca… aluneci si cazi intr-o groapa din svaiter, sau ca te ineci cu o maslina… si mori! Ce crezi ca s-ar intampla cu ei? Ar suferi, desigur, dar ar trai si fara tine. Ei au propriul lor drum in viata. Vor avea propriile experiente, iubiri, dezamagiri, vise, sperante. Ei au propriul lor drum in viata! Separat de al tau! Intelegi? Tu doar ii insotesti o vreme. Atunci cand vei intelege deplin aceste lucruri, eu nu voi mai veni sau nu te vei mai simti atat de inspaimantata de mine. Sau de orice altceva.
Desi nu era usor, gandindu-se la toate astea, Mama Soricea simti ca poate sa-I spuna Fricii:
-Ai dreptate. Acum inteleg si iti multumesc. Pot sa spun acum ca ai devenit prietena mea? Cand ne vom mai revedea?
-Nu stiu, raspunse frica. Poate atunci cand, fara sa vrei, vei uita ceea ce ti-am spus mai devreme si vei incepe sa te simti din nou coplesita. Sau, poate ca ne vom revedea fara toate astea, doar ca doua prietene. Doar de tine depinde acest lucru. Pana atunci, eu plec. Te las sa te bucuri de micuta ta familie, te las sa te joci cu puii tai si te las sa te gandesti la cele ce le-am discutat. Cu bine!
-Cu bine, Doamna Fricosica! Si, inca o data, iti multumesc! Pentru ca acum nu ma mai tem de tine, am inteles ca sta in puterea mea acest lucru, iar asta ma face sa ma simt puternica!
Aceasta este povestea unei mame care se temea ca moare si ii raman copiii singuri pe lume.