Cand ne imaginam ca parinti, reperul pe care ni-l luam este, in primul rand, propria copilarie. Adesea, el se rezuma la ”Eu nu voi face niciodata acest lucru cu copilul meu” sau ”Imi doresc ca astfel de amintiri frumoase sa aiba si copilul meu”.

In general, barbatii incep sa isi analizeze relatia cu tatii lor in momentul in care devin, la randul lor, parinti. Este posibil ca noul rol sa reactiveze nu doar situatii dureroase din trecut, ci si tendinta de a repeta aceleasi tipare relationale – cu cat ne dorim mai mult sa prevenim anumite situatii care ne-au provocat durere in trecut, cu cat este mai probabil sa le repetam. De aceea, este utila reevaluarea acestora si intelegerea propriilor sentimente fata de tata.

Daca te pregatesti sa devii tata, este important sa te intrebi cum a functionat/functioneaza legatura ta cu tatal tau: ati fost apropiati? Care sunt lucrurile pe care le apreciezi cel mai mult la relatia cu acesta? Care sunt cele mai puternice amintiri frumoase pe care le ai cu el? Te-a facut sa te simti acceptat si iubit? Cum facea acest lucru?

Pentru a putea depasi anumite blocaje, ajuta inclusiv sa ii comunici lucrurile care te-au ranit in relatie cu el (in masura in care acest lucru este posibil). Cand ne dam voie sa vorbim despre trecut, ne eliberam de presiunea lucrurilor nespuse. Trebuie sa fii pregatit ca perspectiva tatalui tau sa nu fie in totalitate cea pe care o ai tu: acest lucru nu iti invalideaza insa sentimentele. Negarea trecutului poate fi o modalitate de autoaparare (pentru ca recunoasterea durerii provocate este in sine o durere de nesuportat pentru cei mai multi dintre noi), la fel cum este si aruncarea vinovatiei asupra altcuiva.

Daca o discutie deschisa sau terapia de familie nu reprezinta o posibilitate, ii poti scrie despre toate aceste lucruri si ceea ce ti-ai fi dorit la un moment dat de la relatia cu el. Nu este nevoie sa ii trimiti neaparat ceea ce ai scris, insa exercitiul te ajuta sa te detasezi de obstacolele pe care le poti intalni in noul tau rol de tata.