Relatia timpurie mama-copil (IV)

Adesea, legatura dintre mama si copil apare treptat – ca orice lucru valoros, necesita timp. Pentru unele femei, faptul ca la inceput simt ca nu sunt foarte atasate de copil poate cauza anxietate. Realitatea este ca instinctul matern are un ritm diferit pentru fiecare persoana in parte – tot ce putem face este sa constientizam si acceptam situatia.

In primele luni in trei, parintii ”invata” un nou limbaj, cu ajutorul caruia descifreaza mesajele transmise de copil si incep sa se obisnuiasca cu noua rutina de familie. Aceasta include, de cele mai multe ori, foarte putin somn si multa oboseala. Mai mult, mama poate simti ca nu isi mai recunoaste corpul si ca este nevoita sa renunte, intr-o masura sau alta, la ea insasi: aici este importanta prezenta tatalui, alaturi de care poate imparti responsabilitatile si timpul dedicat bebelusului.

Partenerul o poate ajuta pe mama inclusiv sa isi mentina viata sociala sau sa faca mici lucruri pentru ea insasi: o baie fierbinte, o iesire la cafea sau o programare la manichiura. Desi banale, aceste mici lucruri fac o mare diferenta in viata mamei.

In aceeasi perioada, prinde contur si tipul de atasament care va caracteriza relatia parinte – copil. Acesta poate fi de patru tipuri: evitant, anxios, dezorganizat sau securizant. Pentru ca tipul de atasament sa fie unul sanatos, este important ca parintii sa poata raspunde adecvat emotiilor si nevoilor celui mic.

Distribuie acest articol:



Autor: