Dupa varsta de 3 ani, copiii incep sa aiba un control mai bun legat de gestionarea propriilor emotii – acesta este momentul in care parintii pot sa ii ajute sa aiba o mai buna intelegere a acestora, incurajandu-i sa exprime ceea ce simt cu ajutorul cuvintelor. Stabilirea acestor limite vine cu mai multe dileme, carora li se adauga stresul resimtit de adaptarea familiei la programul de la gradinita sau, mai tarziu, scoala.
3-4 ani
In aceasta perioada, copiii devin mai independenti si mai increzatori in propriile forte. Aceasta este la varsta la care incep jocurile de rol (ne jucam de-a doctorul, de-a bucatarul etc) si la care sunt mai dispusi sa isi imparta jucariile cu alti copii de aceeasi varsta.
Totodata, se intampla ca unii parinti sa fie confuzi in privinta disponibilitatii celor mici de a imparti: daca un alt copil vrea sa joace cu jucaria lui, cum reactionam in cazul unui refuz? Este important sa nu il fortati pe copil sa imparta daca nu isi doreste acest lucru – acest lucru nu il face in mod obligatoriu egoist sau incapatanat, ci pur si simplu capabil sa spuna nu. Cei mici impart atunci cand se simt pregatiti sa o faca. Mesajul care ar trebui sa ajunga la copil este acela ca nu este niciodata obligat sa ii faca pe plac altcuiva atunci cand nu se simte inconfortabil.
4-5 ani
Copiii inteleg acum mai bine regulile si ceea ce au voie sau nu sa faca – in stabilirea regulilor exista insa multe dileme pentru parinti (de exemplu, cum stabilim limitele – sanatoase de altfel – de care au ei nevoie, fara sa le afectam independenta sau initiativa).
Tot in aceasta perioada incepe si epoca lui De ce? – copiii vor sa inteleaga cat mai multe despre lucrurile si actiunile celor din jur, asa ca pun o multime de intrebari. Asaltati de o avalansa de intrebari, parintii se pot simti coplesiti sau foarte aproape de a-si pierde rabdarea.
Un alt comportament des intalnit la aceasta varsta este inventarea unor povesti pe care copilul le impartaseste parintilor. Acest lucru nu inseamna ca exista o problema cu copilul, ci ca acesta nu face foarte bine diferenta intre realitate si fabulatie – provocarea parintilor consta in gestionarea acestor povesti intr-un fel care sa nu ii afecteze imaginea de sine copilului (etichetarea „mincinos” este printre cele mai frecvente). Este important de asemenea ca parintii sa acorde atentie acestor povesti – prin joc, copiii isi exprima emotiile. Ascultandu-l, puteti afla cum vede el lumea sau care sunt trairile sale neexprimate, tocmai prin intermediul povestilor pe care ei le creeaza.
6-8 ani
Responsabilitatile care apar odata cu inceperea scolii pot fi coplesitoare nu doar pentru parinti, ci si pentru copil. Acum se instaleaza mai clar autodisciplina si copiii dezvolta capacitatea de a sta concentrati asupra unei sarcini pentru o perioada mai lunga de timp. Organizarea timpului alocat temelor si invatarii ridica insa cele mai multe probleme pentru familie.
In acelasi timp, activitatile online ale copiilor reprezinta un mare semn de intrebare pentru parinti, care pun, in aceasta perioada, bazele unor obiceiuri sanatoase ale copiilor privind timpul petrecut la TV sau pe telefon si tableta.
Relatiile lor sociale cu copii de aceeasi varsta se dezvolta mult mai bine, in general facilitate de mediul scolar. De asemenea, acum incep, intr-o masura sau alta, comparatiile cu cei din jur sau cu prietenii/colegii pe care ii admira. Aceasta perioada este foarte importanta in dezvoltarea unei imagini de sine sanatoase.
8-10 ani
In aceasta perioada, copiii care se indreapta spre pubertate pot experimenta schimbari bruste de dispozitie, care ii pun in dificultate pe multi parinti. Adesea, pot fi nepoliticosi cu cei din jur, mai ales daca se simt criticati si neacceptati.
De asemenea, incep sa fie curiosi despre relatiile dintre baieti si fete si manifesta (desi nu recunosc) un interes pronuntat pentru persoanele de sex opus. La aceasta varsta, copiii ar trebui sa aiba o intelegere a ceea ce inseamna sa te simti atras de cineva si ceea ce se urmeaza sa se intample cu propriul corp. Multi parinti se simt jenati de astfel de discutii cu copiii lor, sau sa creada ca este mult prea devreme pentru ele, insa este important ca informatiile corecte sa ajunga la ei, astfel incat sa poata avea o perspectiva sanatoasa asupra schimbarilor pe care le vor experimenta.
10-12 ani
In preadolescenta, schimbarile de dispozitie sunt si mai frecvente – multi parinti pot simti ca nu isi mai recunosc propriul copil. Aceste emotii puternice sunt insa normale si reprezinta doar o faza in dezvoltarea sa. De asemenea, tot acum, interesul pentru genul opus se manifesta tot mai mult.
Copiii isi manifesta, de asemenea, si mai puternic propriile hobby-uri – se documenteaza despre ele si vor sa isi petreaca timpul cu alti copii cu interese similare. Relatiile sociale pe care le dezvolta sunt mai puternice (cei mai multi au deja un „cel mai bun prieten”).
Pentru ca tranzitia spre adolescenta sa fie facuta cat mai usor, e important ca parintii sa isi gestioneze emotiile cat mai sanatos si in acelasi timp sa isi invete si copilul sa faca acest lucru. Practic, stabilirea unor canale de comunicare deschisa este vitala: mesajul pe care copiii nostri ar trebui sa il primeasca de la noi este acela ca ii acceptam neconditionat si ca iubirea noastra pentru ei nu depinde de niciun factor exterior.
Pentru a putea adresa o arie mai vasta de provocari ale parintilor, in luna mai vom demara un nou grup de sustinere pentru parinti. Pentru acesta, numarul de locuri este limitat (se vor putea inscrie maximum 10 participanti). Inscrierile pot fi facute la contact@cepsi.ro, iar pentru cei care isi rezerva locul pana la data de 30 aprilie, avem si o reducere de 20% din costul participarii.